Astazi, dupa decenii de pagini mazgalite, apare si in varianta lizibila, pentru a surprinde o frantura din oscilatia intre vis si aievea a oricarei povesti care se vrea povestita.
Mi-ai sters, definitiv, numele din jumal
si pentru restul noptii ai decupat fotografii,
in timp ce eu, strivit sub punctul tau brutal,
n-am mai avut povesti sa pot interveni.
Ne-am tot indepartat, de-atunci,in fiecare rand,
la umbra semnelor de intrebare,
de nu mai poti s-auzi ce-ti scriu in gand,
cum auzeai in strofele imaginare.
Azi doar ni se mai prabuseste cate-un val,
ca o coperta peste o poezie desueta,
ca punctele abrupte intr-un jurnal,
ca epilogul Intr-o poveste incompleta.
ca punctele abrupte intr-un jurnal,
ca epilogul Intr-o poveste incompleta.
Mi-ai sters, definitiv,numele din jurnal,
iar valurile nu-ti mai spun nimic;
versurile au devenit un monolog banal
si tot ce-am fost incape intr-un plic.
iar valurile nu-ti mai spun nimic;
versurile au devenit un monolog banal
si tot ce-am fost incape intr-un plic.
Post-scriptum trei