A trăi înseamnă a răspândi lumină. Pentru Scrooge, însă, lumina nu era doar un lux mai costisitor decât întunericul, ci și un martor al bucuriei celorlalți.
O bucurie neînțeleasă și, mai ales, neprofitabilă.
Dar Scrooge avea să fie bântuit de ceea ce ne bântuie pe toți: ce am fost, ce suntem și ce vom ajunge.
Poveste de Crăciun ne amintește că cele mai grele lanțuri pe care le purtăm sunt cele pe care ni le făurim singuri.
Și că, oricât de apăsătoare ar fi, putem oricând să le rupem și să alegem să trăim liberi și fericiți.