La 70 de ani lumina a dispărut cu totul.
Lumina ochilor simultan cu lumina lumii vechi din care încă nu reușea să iasă definitiv. Nu mai vedea, era adevărat, dar în fiecare plimbare pe care o făcea, simțea gardul de sârmă ghimpată care începuse să crească în jurul oamenilor, al străzilor cunoscute pe de rost, al noilor clădiri ale Iașului, al vechilor sonete care îi apăreau brusc în minte și-l tulburau. Ori de câte ori se gândea la comunism și la bătrânețe, ori de câte ori încerca să rostească unul din cele două cuvinte, avea senzația că e obligat să mestece și să înghită nisip. Se întorcea acasă mai obosit ca oricând, cu senzația că până și în jurul lui gardul de sârmă începuse să urce ca iedera, făcându-l, încet, dar sigur, invizibil până și pentru sine.
În definitiv, trecutul e tot ceea ce mă mai interesează, își spunea.
La 80 de ani, Codreanu acceptase „Ordinul Muncii” clasa I pentru merite deosebite în activitatea literară…
11 scriitori conteporani au acceptat provocarea de a scrie biografiile romanțate ale 11 scriitori clasici, patroni ai muzeelor literare ieșene, aflate sub sigla Muzeului Național al Literaturii Române Iași, în cadrul unui proiect FILIT 2018.