Povestile datorita carora îl cunoastem foarte bine în zilele noastre au aparut pentru prima data în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povesti minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; si a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioti sa se lase convinsi ca ghinionistul Hans pe care îl cunoscusera în copilarie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.
Pe lânga aceste povestiri "basme populare vechi si basme noi" a scris romane, piese de teatru si jurnale de calatorie.
Ultima sa carte de basme a fost daruita lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, si toata lumea a plâns dupa bietul fiu minunat al cizmarului din Odense.
Din cuprins:
- Mica sirena
- Hans cel prostanac
- Cufarul zburator
- Lebedele
- Printesa si bobul de mazare
- Pantofiorii cei rosii
- Povestea unui gât de sticla
- Bravul soldatel de cositor
- Fluturele
- Melcul si tufa de trandafir
- Fata care a calcat pe pâine
- Privighetoarea
- Fetita cu chibriturile
- Gradina Paradisului
- Micul Tuk
- Craiasa Zapezilor (În sapte istorioare)
- Hainele cele noi ale împaratului
- Baietelul cel obraznic
- Cutia cu iasca
- Povestea unei mame
- Mistretul de bronz
- Clopotul
- Olé-Luköié, Mos Ene
- Povestea porcarului
- Ratusca cea urâta