Preavangarda si avangarda

Preavangardă și avangardă. Transformări caleidoscopice în arta începutului de secol XX (o încercare de arheologie culturală) e o lucrare de sinteză, consacrată peisajului artistic european din primele trei decenii ale veacului al XX-lea. Sunt analizate fenomene culturale determinante pentru intervalul menționat, modernitatea, preavangarda și avangarda, acesta din urmă ilustrată prin cele trei mișcări fondatoare, apărute succesiv pe scena culturală europeană, fiecare dintre ele ridicând – la timpul său – pretenția deplinei originalități: futurismul, dadaismul și suprarealismul. Potrivit inițiatorilor celor trei mișcări – Filippo Tommaso Marinetti, Hugo Ball (cel secondat la Zürich de Tristan Tzara) și André Breton –, formele creativității avangardiste pornesc dintr-un punct „0”, nefiind cu nimic îndatorate tradiției culturale în general și, în particular, avangardei care le-a precedat. În fapt, ele se intercondiționează totuși reciproc, potrivit unui efect care în paginile cărții este desemnat ca fiind de o natură „telescopică”. Dadaismul își descoperă temeliile în futurism, iar suprarealismul în dadaism. Prin analiza celor trei manifeste fondatoare – și nu numai – „telescoparea” ideilor avangardiste se vădește a corespunde realității. Potrivit celor afirmate, s-ar putea crede că doar futurismul se bucură de privilegiul deplinei originalități. Prin evidențierea și studierea detaliată a fenomenului preavangardist, o nouă perspectivă se deschide asupra avangardei istorice. În paginile cărții sunt identificate adevărate „nuclee” preavangardiste. Cel mai important dintre acestea este cel cunoscut sub sintagma Abbaye de Créteil („Abația” de la Créteil). Aici, pe malurile Marnei, poeți și prozatori, plasticieni, actori și muzicieni s‑au întrunit pentru a‑și câștiga existența și a crea împreună, devenind promotori ai unei sui generis sinteze a artelor. Ulterior, către aceasta au râvnit toate mișcările avangardiste, inclusiv integralismul românesc. Nu e o simplă întâmplare că Filippo Tommaso Marinetti, inițiatorul futurismului, a fost în repetate rânduri oaspete al „Abației”, culegând aici roade spirituale ce se lasă recunoscute în paginile manifestului său, Fondation et manifeste du futurisme. Acesta a apărut în 20 februarie 1909, în paginile ziarului parizian Le Figaro, dar și în publicații din lumea largă, bunăoară în paginile revistei craiovene Democrația. Amintitul manifest trebuie considerat a fi actul de naștere al acelui fenomen de o neobișnuită virulență antitradiționalistă și iconoclastă, cunoscut sub sintagma „avangardă istorică”. Ideile amintite, dar și altele se oglindesc în amplul aparat critic. Astfel, documentele de epocă au fost traduse în cuprinsul textului, fiind însă reproduse în notele de subsol în limba lor originară. Pe această cale, cititorul se poate pune în contact, o dată în plus, cu spiritul genuin al avangardei istorice.