Dacă ar mai fi ceva de spus
Trăim într-o lume materială, în care suntem participanţi şi martori la acţiuni şi reacţiuni ale unui mod de viaţă. Dar, dincolo de aceasta, noi suntem, trăim, fugim, dorim, adorăm, dez-nădăjduim, ţipăm de plăcere sau durere. Ce ne dorim cu adevărat? Dragoste? Chiar tot timpul? Răzbunare? De fiecare dată? Pace? Vreodată? Apartenenţă? Oare?… există situaţii pe care ni le dorim, şi apoi fugim de ele. De ce suntem ceea ce suntem? Când dragostea ne dă aripi şi ne aruncă la pământ, sfâşiaţi… când credem în cei din jurul nostru, şi cădem în groapa ce ne-au săpat-o… când suntem deznădăjduiţi şi plângem şi… un străin ne dă încredere şi alinare… când suferim, iar cei apropiaţi ne împing pe marginea prăpastiei… când credem şi nu avem cui să ne rugăm… când ne simţim pierduţi şi îngerii ne zâmbesc de sus, devenim… cei ce pot fi… în felul în care suntem…