Suntem prizonierii propriilor noastre iubiri și dorințe! - spunea Mahmoud Darwish - dând acestor două cuvinte conotații aproape sacre, căci fiecare dintre ele duc către marele dor al mpoetului, rana lui neînchisă, Palestina. Am învațat toate cuvintele din lume, apoi le-am desfacut ca să reconstruiesc din ele unul singur: acasă.
Atât de firescul "acasă" este fantomatic pentru Darwish departe; de a fi concret, el se încarnează în simboluri din cele mai felurite care dau poeziei sale o frumusețe semantică aparte.