Trebuie sa-mi avertizez eventualii cititori ca nu sunt un exeget in domeniul istoriei filosofiei romanesti; nu sunt, pentru ca un exeget trebuie sa cunoasca amanuntit viata si opera unui ganditor sau realizarile unei scoli filosofice, trebuie sa insiste in interpretarile sale asupra aspectelor pozitive si negative, sa se refere la parerile altora si, mai ales sa-si anihileze pornirile simpatetice. De aici rezulta ca exegetul, daca poate, si ar trebui sa poata, trebuie sa se exprime cu gandirea non-eului, sau, cum se spune acum, cu „mintea celuilalt”: Daca „celalalt” este o personalitate recunoscuta, ale carui merite nu sunt discutabile, sau daca este un construct hermeneutic, realizat de exeget pentru a-si asigura obiectivitatea si a-si desavarsi personalitatea interpretativa, atunci partizanatul nevalorizant este, cu siguranta, inlaturat. Dar daca „celalalt”, din anumite motive, poseda o ratiune neintelectiva, supusa unor scopuri distrugatoare sau cel putin denigratoare, gata sa lipeasca etichete disimulatoare si conventionale, atunci efectul exegetic poate sa pericliteze veridicitatea interpretarilor.
Un prim scop este sa redeschid interesul pentru unele personalitati ale culturii noastre, pentru ca acestea, recitite, reinterogate cu ochii unor noi generatii, pot dezvalui noi semnificatii. Astfel, un cunoscator in detaliu al operei lui Lucian Blaga si al unor directii din epistemologia contemporana ar putea sa construiasca in limbajul inceputului de secol 21 ceea ce a fost elaborat sub absolutul Marelui Anonim. Sau poate un logician scapat de sub zodia formalismelor ar construi nu numai jaloanele, cum am incercat eu, ci si corpul fundamental al unei logici hermeneutice, tributara la Noica dorintei sale de evidentiere a virtutilor metafizice ale limbii romane.
Al doilea scop al acestei carti este acela de a sugera celor care vor sa indrepte spre Universal aspectele constructive ale traditiilor noastre filosofice sa-si traduca scrierile despre ele intr-o limba de mare circulatie, stiindu-se ca originalitatea poeziei si filosofiei este foarte greu traductibila; in schimb interpretarile lor ar avea mai mult succes. Sunt cunoscute incercarile repetate nereusite de traducere a poeziei eminesciene, sau traducerea lucrarilor lui Blaga si ale lui Noica.
Al treilea scop vrea sa evidentieze ca in filosofia romaneasca se afla un miez tare: logica. Datorita lui au proliferat cercetarile in domeniul epistemologiei si tot logica, in sensul cel mai general care sa cuprinda semantica, teoria limbajelor si retorica a contribuit la maturizarea nedogmatica a unor lucrari de istoria filosofiei.
Referenti stiintifici:
Acad. prof. univ. dr. Alexandru Surdu
Acad. prof. univ. dr. Alexandru Boboc