Gheorghe Tănăsescu (n. 1 aprilie 1917, Banca, jud. Tutova – m. 27 mai 1999, Timişoara) ieşise sublocotenent în 1937, după absolvirea Şcolii de Ofiţeri de Artilerie de la Timişoara. A fost repartizat la Regimentul 7 Artilerie Buzău, unitate cu care a participat la campania anului 1941. Avansat locotenent în mai 1942, s-a găsit, în luna noiembrie a aceluiaşi an, în epicentrul marii tragedii a armatei române din Cotul Donului. După patru ani de prizonierat în lagărul de la Oranki, se va întoarce în ţară în noiembrie 1946. Trecut în rezervă cu gradul de căpitan (1947), a urmat Politehnica şi a făcut o frumoasă carieră civilă.
„Joi, 3 februarie 1944 [...] Pentru camuflarea perfectă a acestui carnet am găsit mijlocul şi locul. Îl desfac în cele patru fascicule componente şi fiecare fasciculă intră perfect în carâmbul cizmei, între căptuşeală şi faţa cizmei. Fiind subţire, nu lasă nicio urmă şi nici nu dă de bănuit nimic. În felul acesta cred că voi scăpa cu el, pentru că, şi dacă mă vor descălţa la vreun control şi vor scutura cizmele, nu va cădea nimic, căptuşeala fiind cusută sus perfect, de faţă. Să vedem care din doi, eu sau rusul care controlează, va fi deştept!”