Cititorul de astazi al Proverbelor romanilor, adunate si publicate intre 1895 si 1912, de inginerul Iuliu Zanne, trebuie sa-si rememoreze faptul ca aceasta monumentala lucrare a fost, alaturi de colectia „Convorbirilor literare” (1867) si de o harta a graiurilor romanesti din spatiul carpato-danubian aparuta in „Atlasul lingvistic al spatiului daco-romanesc”, publicat de germanul Gustav Weigand in 1909, una dintre piesele din dosarul prin care delegatia romana de la Conferinta de Pace de la Versailles (1919-1920) a sustinut existenta, astfel recunoscuta, a unitatii etnice, culturale si spirituale a romanilor din Vechiul Regat, din Basarabia, Bucovina si din provinciile supuse atunci Austro-Ungariei, unul din principiile „nationalitatilor” care au stat la baza constituirii Romaniei Mari.
O editie a Proverbelor lui Zanne, mai ales de nivelul acesteia de fata, dincolo de un real progres filologic, profesionist recomandat de editori, este si una din cele mai insemnate marturii ale pretuirii unei valori autentice, intr-o perspectiva de recuperare cu adevarat nobila.
Ne exprimam, pe de alta parte, speranta ca noua editie va provoca filologilor si interesul de studiu privind modificarile formale si semantico-stilistice suferite de unele frazeologisme, in ultimul timp, in discursul public (vezi, de exemplu, a ramane cu batista curata, pentru a ramane basma curata), si, de asemenea, in ceea ce priveste recuperarea informatiilor noi asupra originii (locale) a frazeologismelor de tip „copii ale realitatii”, de interes pentru publicul larg. (Prof. univ. dr. Stelian Dumistracel)