Această carte conține o prezentare a metodelor terapeutice utilizate de psihologii de orientare analitică. Ea este fundamentată pe propriile investigații ale lui Jung și include evoluții ale ideilor și practicilor lui inițiate de alții. Jung a susținut că opera lui este științifică în sensul că a descoperit un domeniu obiectiv de investigație. Când aplicăm această afirmație la aria psihoterapiei analitice, trebuie să spunem limpede că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte științe, personalitatea terapeutului se alătură metodelor adoptate într-un mod necaracteristic pentru metoda experimentală. În științele naturale, studiul este de un tip diferit, iar personalitatea investigatorului este semnificativă doar în calitatea lui de om de știință. Prin contrast, în terapia analitică influența personală a analistului îi străbate toată munca și se extinde mai departe asupra generațiilor de psihoterapeuți; modul în care fac eu psihoterapie este influențat inevitabil de faptul că l-am cunoscut pe Jung, am dezvoltat o loialitate personală față de el și am fost în terapie cu trei analiști care s-au aflat sub influența lui. Aceste influențe se păstrează, oricât de diferit ar fi comportamentul meu de terapeut față de comportamentul lui Jung și al terapeuților mei sau oricât de diferite ar fi concepțiile, modelele sau teoriile pe care le-am dezvoltat. Având aceste reflecții în minte, am numit această carte Psihoterapie jungiană cu subtitlul „Un studiu de psihologie analitică”. Astfel, îmi recunosc datoria față de Jung, dar indic în același timp că psihologia analitică este o disciplină de sine stătătoare.
Michael Fordham