Cred ca Nichita Stanescu este unul dintre cei mai importanti poeti de dupa razboi. El a avut si un debut original, relativ tarziu, la douazeci si sapte de ani, spre deosebire de majoritatea poetilor romani care sunt precoci si debuteaza mai devreme, intre saisprezece si douazeci si doi de ani. [...] Pentru mine Nichita Stanescu este creatorul unui nou tip de limbaj poetic. Ceea ce e cu atat mai semnificativ cu cat poezia romaneasca de dinainte de razboi consumase deja valentele mari ale liricii. Era greu sa dovedesti pe terenul inalt al acesteia. Pretios este, de asemenea, in lumina actualitatii imediate, politice si literare, faptul ca Nichita Stanescu vine cu un orizont tematic propriu, in contradictie cu ideologia marxista, temele sale frecvente fiind fragilitatea fiintei umane, incertitudinile ei de idei si starea de noblete a creatorului. El a avut, intre altele, si o evolutie dramatica, asemanatoare din punct de vedere biografic si liric cu aceea a marelui Eminescu." (Nicolae Breban)
"Imi cautam un drum propriu in poezie si, dupa Eminescu si Blaga, Nichita Stanescu imi era cea de-a treia calauza. Numai ca el, viu inca si calauzindu-ma pe bajbaite, alegea la raspantii mai degraba drumul lui decat al meu si nu puteam sa ma eliberez de poezia lui, asa cum ai face, de pilda, cu o punte peste care treci si o lasi in spate. Ma temeam ca aproape de el fiind, imi va fi si mai greu sa despart drumurile." (Varujan Vosganian)