Consacrat ca scriitor in literatura pentru copii, Santimbreanu poate fi socotit autorul unei singure carti, Recreatia mare (1965). Revizuirile succesive tin de insasi maniera in care este inteles actul scrisului, ca modalitate permanenta de autoperfectionare.
Lucrand varianta ultima a acestei carti, prozatorul regandeste ordinea pieselor, le elimina pe unele si le introduce pe altele, face numeroase modificari. Intr-un interviu scriitorul afirma ca marcile poeziei sale ar fi "culoarea, hiperbola, ritmul, verva si fantezia, accentul patetic", in altul propunea ca modalitati de resuscitare a geniului "epica densa pana la suspans, umorul pana la grotesc, melodramatismul pana la lacrima, fantezia pana la fabulos si absurd, gingasia, tandretea". Principalele atribute ale cartilor lui Santimbreanu sunt, intr-adevar, fantezia bine temperata, dublata de umor si ironie, oralitatea obtinuta prin alternarea vocilor narative si utilizarea persoanei a doua singular, precum si grija de a schimba tiparele compozitionale si cliseele geniului practicat.
Oana Soare