Am fost plăcut surprins când l-am descoperit pe Dumitru Beldean ca autor de cărţi. Nu m-a surprins cultura sa pe care, de fapt, o ştiam, nu m-a surpins nici măcar talentul său, m-a surprins în schimb sensibilitatea. Pare un dur, un insensibil. Primul sentiment a fost că a copiat pe cineva. Pe cine să copieze? Stilul lui poetic este inconfundabil. Un nou stil poetic neabordat până în prezent.
Poeziile lui sunt poveştile de la gura sobei spuse în versuri. Efectul este uluitor, cine nu a fost copil, câţi nu sunt de la ţară, cine n-a iubit, cui nu i-au murit părinţii? Nu aţi prins niciodată fluturi? Nu aţi umblat desculţi pe uliţa satului? Cine nu a mâncat pită unsă cu unsoare?
Vedeţi, toţi suntem la fel, am fost la fel, numai că unii prea repede uităm. Dumitru Beldean nu a uitat şi ne aminteşte mereu.
Rapsod popular îl putem numi, poet popular, dar şi semipoet, aşa cum singur îşi spune. Placid, conştiincios, devotat uneltei sale, poezia, el scrie cu acele cuvinte simple, căutate parcă.
Ing. Ioan Mureşan