Reportajul Interbelic Romanesc

Popularitatea pe care a cunoscut-o reportajul interbelic este rodul curiozitatii si al freneziei epocii, al unei tendinte de inlocuire a fictivului cu „povestea adevarata”. Setea de aventura, de risc si de explorare specifica perioadei interbelice isi pune amprenta vizibil asupra subiectelor abordate: calatoriile lui Mircea Eliade sau Albert Londres, pasiunea descoperirii marilor orase in scrierile lui Victor Eftimiu sau Paul Morand, aventura zborului la Geo Bogza sau Antoine de Saint-Exupery, precum si portretizarea lui Hitler sau Mussolini la Emil Cioran sau Liviu Rebreanu. Informatiile furnizate de reportajul acestei epoci se remarca prin actualitate, proximitate spatiala, intensitate, dar si prin caracterul negativ al evenimentelor prezentate. Aventura si intimplarile senzationale sint extrase atit din realitatile vietii anonime, cit si din spatiul de dincolo de usile cancelariilor ce vor hotari viitorul omenirii. Sint relatate in profunzime aspecte ale celor doua extremisme politice si sociale europene – nazismul german si bolsevismul sovietic –, amenintari (sau, in unele cazuri, tentatii) investigate dupa acelasi principiu, al senzationalului.