Vezi mai multeRomanul adolescentului miop poate fi socotit drept fila de început a cronicii vieții, operei și sistemului de gândire ale lui Mircea Eliade, cea dintâi înregistrare în scris, transfigurată prin literaturizare, a construirii de sine fără de care nici o personalitate nu rămâne în conștiința lumii și nici un creator nu e cu adevărat mare.
Contradicțiile, frământările și incertitudinile de tot felul nu sunt niciodată mai puternice decât în adolescență. Să le învingi, să faci din ele trepte ale cunoașterii și autocunoașterii – iată o dovadă de eroism autentic, de triumf al voinței, prevestind omul excepțional de mai târziu.
Partea a doua a cărții, Gaudeamus, scrisă în anii studiilor universitare ale lui Eliade, are ca protagoniști studenți ai generației interbelice, tineri care își descoperă personalitatea și încearcă să-și creeze propriile criterii de raportare la realitate și propriile valori, proces din care
nu lipsesc frământarea și paradoxul specifice nu numai tinereții, ca vârstă, ci și unui anume context istoric.