Cartea Alionei Grati se înscrie cât se poate de reuşit pe fundalul acestor demersuri literar-ştiinţifice. Cercetătoarea decide să abordeze realitatea romanului, urmând modelul poeticii dialogice, mai concret, poetica romanului lui Bahtin, care pune accent pe realitatea umană şi socială, pe „tensiunea emoţională, volitivă a formei”, apărută în rezultatul dialogului dintre diferite persoane. Romanul este considerat o arenă în miniatură (după modelul pieţii Agora) pe care evoluează dialogul vocilor ce „se aud reciproc, se încrucişează, răspund şi se încarcă cu o pluralitate înnoitoare, asigurând creaţia şi schimbul de sens fără de sfârşit”. Imitând discursul social dintr-o anumită epocă, romanul creează o lume a polifoniei, figurând „diversitatea vorbirii sociale concrete”.
Lilia Porubin