Vezi mai multeSfântul Marcu Ascetul spune: "Când îti aduci aminte de Dumnezeu, înmulteste rugaciunea, ca atunci când îl vei uita, Domnul sa-si aduca aminte de tine".
"Rugaciunea neîncetata presupune sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atârni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te încrezi în El în orice ai face si ti s-ar întâmpla". Acesta este raspunsul Sfântului Maxim Marturisitorul, din care întelegem ca, de fapt, rugaciunea nu e o simpla repetare a unor cuvinte, ci este o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, o stare în care simti ca esti lipit de Acesta cu gândurile tale, ca atârni de El, ca ai nadejde în El, ca te încrezi în Dumnezeu în orice ai face si ti s-ar întâmpla.
De fapt, ce este rugaciunea? Rugaciunea este legatura omului cu Dumnezeu. Cine se roaga vorbeste cu Acesta, cu sfintii, cu îngerii, cu Maica Domnului. Rugaciunea este fapta cea mai mare a lumii, caci ea este cauza tuturor bunatatilor.
Rugaciunea este arma omului, sabia Sfântului Duh, calauza, soldatul de lânga om, cel care se lupta alaturi de el cu diavolul, este însotitor. Rugaciunea este ajutorul care ramâne omului si dupa moarte.
Când ne rugam lui Dumnezeu, când dialogam cu El, când Îi spunem păsurile noastre si Îl rugăm să ne ajute în necazurile noastre, se cuvine sa lepădăm din minte toată grija cea lumească, asa cum se cântă în biserică imnul heruvimilor, în timpul iesirii cu Sfintele Daruri.
Când ne rugam, trebuie sa ne punem grijile lumesti într-o traistă, pe care se o agățăm la ușa casei noastre, iar după ce terminăm de facut rugaciunea, ne putem lua din nou traista cu griji. Să cugetăm numai la Dumnezeu. Să nu ne rugăm numai cu buzele, iar mintea să fie departe de cuvintele rugăciunii. Rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu inima curata. Unde si când ne putem ruga? Raspunsul la această întrebare este extrem de simplu: pretutindeni, pe strada, în tren, în autobuz, la scoala, la birou. Un loc potrivit pentru rugaciune este Biserica, în care oamenii, mai ales locuitorii oraselor din ce în ce mai galagioase si mai agitate pot găsi linistea și pacea necesare pentru a putea să-și înalte sufletul la Dumnezeu, să afle odihna sufletului lor, sa-si limpezeasca gândurile, pentru a primi puterea necesara sa poata suporta greutatile vietii împovaratoare ale civilizatiei noastre. Rugaciunea ne ajuta si ne influenteaza cu adevarat vietile numai atunci când devine un obicei. Epictet spune: ?Gândeste-te la Dumnezeu mai des decât respiri?, iar Domnul nostru Iisus Hristos spune: "Sa va rugați neîncetat". Setea de rugaciune ar trebui sa capete o importanta deosebita în vietile noastre. Prin rugaciune, omul merge la Dumnezeu, iar Dumnezeu vine la om. Rugaciunea nu trebuie înteleasa ca pe un act pe care-l savârsesc numai oamenii ignoranti, needucati, slabi de înger, saraci sau bolnavi. Nitzsche spunea ca este rusinos sa te rogi.
O afirmație mai gresită nu exista, deoarece a te ruga nu este cu nimic mai rusinos decât actul de a mânca sau de a respira. Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de hrana si de oxigen.
Prezbitera Cristina Elena Țârlescu