Romanul Rusoaica, apărut în 1933, în vecinătatea altor titluri sonore ale literaturii române (Adela, Patul lui Procust, Maitreyi, Cartea nunţii) a avut parte de o receptare diferită de la o epocă istorică la alta. În interbelic, accentul cade asupra componentei erotice şi idealiste, succesul la public fiind, astfel, asigurat. În perioada comunistă, s-a aflat în fondurile mai puţin recomandate ale bibliotecilor, de vreme ce spaţiul desfăşurării acţiunii îl reprezintă România Mare, cu graniţa pe Nistru, la care se adaugă informaţiile prohibite în epocă despre maşinăria represivă a bolşevismului în Rusia. După 1989, reeditările nu sunt numeroase, pentru că romanul are de suferit de pe urma receptării trunchiate anterioare. […] În secolul XXI, importanţa acestui text creşte nu doar pentru că descrie ororile regimului bolşevic, ci şi pentru că dezvoltă o temă întotdeauna contemporană şi de mare interes pentru întreaga umanitate: migraţia din raţiuni politice, fuga de represiune, războiul ideologiilor.
Loredana Cuzmici