Santier 2. Un itinerar in cautarea lui Mircea Eliade

„Santier 2. Un itinerar in cautarea lui Mircea Eliade este povestea unei deveniri, un Bildungsroman al unui cititor-scriitor-critic. Povestea poate incepe intr-o biblioteca de mic castel de provincie, unde un copil descopera carti fascinante, carti de calatorii, reviste si scrisori in limbi misterioase, enciclopedii ilustrate. Trecind prin lecturi devoratoare si istorii din miticul KuK, cu poeti, conti si tigani care isi asteapta calauzitorul spre India originilor, Cornel Ungureanu construieste o lume in care atingerea sacrului poate veni nu doar dinspre scrieri initiatice precum Cartea tibetana a mortilor, ci si din imediata noastra apropiere, din fapte aparent banale si eroi aparent marunti. Astfel, cartea nu este doar o evocare a unor opere si personaje fundamentale ale literaturii romane, mai ales contemporani si prieteni ai lui Mircea Eliade, nu tenteaza doar o biografie a acestuia si un erudit comentariu pe marginea operei. „India mea este personalitatea lui Mircea Eliade”, noteaza autorul acestui demers aflat la granita dintre studiu, eseu si fabula.
Liantul discret al cartii lui Cornel Ungureanu este de altfel confesiunea, cind la suprafata, directa, vizibila, cind ascunsa in subteranele analizelor ori ale consideratiilor generale ca o pinza de apa freatica. Studiul academic si impersonal e convertit in aventura spirituala, iar momentele intense de pe traseul acesteia devin ele insele teme de reflectie: autorul se studiaza, nu (mai) studiaza, cercetarea se preface in naratiune despre ea insasi. Spus in termeni ceva mai pretentiosi, autoreferentialitatea este una dintre principalele surse de energie ale cartii lui Cornel Ungureanu, chiar daca in chip obisnuit asa ceva se intimpla in cartile de literatura, nu in cele despre literatura.” (Mircea Iorgulescu)