Privind retrospectiv, unul dintre efectele adverse, dar predictibile ale Legii nr. 138/2014 a fost acela al ivirii unor controverse in jurul celebrei de acum norme inscrise in cuprinsul prevederilor art. 121 din Legea nr. 76/2012.
Insuficienta explorare doctrinara a acestui subiect pana in prezent, in pofida timpului generos scurs de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 138/2014, a condus, in mod previzibil, la cronicizarea acestor dispute.
Acesta este contextul in care vede lumina tiparului prima incursiune pe taramul suprimarii mecanismului consacrat de prevederile art. 200 NCPC (cercetare), ce isi propune, ca reacție la aceasta realitate, nu atat sa stopeze propagarea unor asemenea divergente de opinii, cat sa contribuie la limpezirea acestora; rod al unei analize doctrinare aprofundate și al unor adanci și indelungi reflecții stiintifice, aceasta deschide, acolo unde este cazul, orizonturi de cercetare neatinse pana in prezent, propunand o noua abordare, oferind, totodata, și o interpretare neutra, in permanenta insoțita de argumente și racordata la ratiunile reglementarilor incidente; in aceasta ordine de idei, sunt examinate critic, din diferite unghiuri, numeroase opinii exprimate in doctrina scrisa (inclusiv in cea online) si cu prilejul unor conferințe.
Lucrarea este, in esența sa, axata pe cele trei institutii procesuale-cheie interferente la care face referire norma-nucleu inscrisa in cuprinsul dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 76/2012, i.e. procedura de regularizare, respectiv incidentele procedurale si procedurile speciale.
Structura lucrarii este si ea, in buna masura, previzibila, avand doua diviziuni aflate intr-o succesiune logica – i.e. Partea generala și Partea speciala. In esența, Partea generala trateaza, in abstracto, fundamentele ineditului mecanism al suprimarii procedurii de regularizare, in vreme ce Partea speciala examineaza, in concreto, unele cereri incidentale (vazute ca modalitați procedurale de obiectivare a incidentelor procedurale) extrase din fașa de legiuitor de sub guvernamantul procedurii de regularizare și compatibilitatea anumitor proceduri speciale cu procedura prevazuta de dispozițiile art. 200 NCPC, cu indicarea argumentelor pentru care acestea din urma s-ar preta sau nu la regularizare.