Secretul Crucii

Avea ceva ciudat in simbolistica miniaturala religioasa si masonica ce-i acoperea ambele fete. “Pecetar” asa-l numeau taranii. “Pecetar”, se pomeni rostind cuvantul cu voce tare. Cum nu-i trecuse prin minte pana acum? Pecetea se pune intotdeauna pentru a confirma autenticitatea unui lucru sau pentru a ascunde un secret. Ii reveneau in minte cuvintele biblice despre taina. “Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul vremii”, asa spunea prorocul in Cartea lui Daniel din Vechiul Testament, iar in Apocalipsa dupa Ioan, parca era o continuare fireasca: “cine este vrednic sa deschida cartea si sa desfaca pecetile ei?”.

Fara indoiala, pristornicul ascunde ceva, e pecetea peste un secret care nu trebuie cunoscut.

„Secretul crucii” de Doru Munteanu (Libris Editorial, Brasov).

Toate divagatiile istorice ale cartii sunt foarte interesante, dovedind imaginatie, pasiune si multa documentare. E evident o incercare de a scoate istoria romanilor de sub praf, de sub indiferenta si de a o face atragatoare. In mai multe randuri se vorbeste in carte despre raporturile tinerilor cu trecutul, despre felul superficial in care ne punem problema identitatii. De aceea poate cu accentul pus mai mult pe actiune personajele nu sunt foarte consistente, sunt mai degraba schitate, conteaza teza, suvoiul, dar atunci cand ritmul se domoleste avem descrieri poetice si paranteze pline de emotie si nostalgie.
Laurentiu Ciprian Tud