"Secularizarea morţii îşi adjudecă, însă meritul aducerii în prim-plan, la mult timp după Ion Biberi, thanaticul, încercând să îl observe în ipostaza sa de cantonat într-o lume desacralizată. Aceasta înseamnă că el poate fi tocmai fanta prin care se produce întoarcerea la sacralitate ori refugiul definitiv în superficial, marginal, derizoriu, paliativ. Debut în filosofie, el anunţă – dacă nu va rămâne unica tentativă a autoarei în domeniul eseisticii de anvergură – o voce care ar putea cristaliza într-un discurs cu tonalităţi proprii şi mărci stilistice inconfundabile. Pentru aceasta însă, desprinderea de exerciţiul canonic al erudiţiei universitare şi pariul pe ritmul şi formula proprii gândirii de dragul gândirii ar trebui să survină fără a se mai împiedica în bibliografie, ci subordonându-şi-o, asimilând-o, anexând-o suveran."
Ovidiu Pecican