Roger Faligot este jurnalist francez, care a inceput sa lucreze in Irlanda in 1973, dupa care a devenit reporter de investigatii pentru ziare si reviste din toata lumea (Irlanda, Anglia, Franta, Japonia). Considerat unul dintre cei mai buni specialisti francezi din Irlanda, a fost corespondent special al saptamanalului The European, cu sediul la Londra, timp de sapte ani in anii 1990. Incepand cu 1977, a scris, singur sau in colaborare, peste 30 de carti despre istorie contemporana, spionaj etc.
Roger Faligot a scris despre spionajul chinez de mai bine de treizeci de ani, iar publicarea acestei carti este oportuna: extinderea Armatei Populare de Eliberare a presedintelui chinez Xi Jinping, insotita de dimensiunile geopolitice ale initiativei Belt and Road, ameninta sa rastoarne „ordinea mondiala liberala” instituita de SUA si aliatii ei dupa al Doilea Razboi Mondial. Serviciile de informatii din China, in special Guoanbu (Ministerul Securitatii Statului), vor juca probabil un rol esential in „Visul Chinei” al lui Xi.
Faligot considera Guoanbu ca succesorul din secolul XXI al KGB-ului si-i urmareste inceputurile pana in Shanghaiul anilor 1920, unde comunistii chinezi s-au organizat sub auspiciile Cominternului creat de Lenin si condus de Moscova in vederea exportarii revolutiei comuniste. China a fost una dintre primele tinte.
La inceputul anilor 1920, China era un camp de batalie politic si militar pe care se infruntau PCC, Kuomintangul nationalist si diversi conducatori militari locali. Sovieticii au stabilit legaturi atat cu comunistii, cat si cu nationalistii si au supravegheat o perioada serviciile de informatii ale ambelor tabere. Faligot observa ca diaspora chineza de la Paris, din care faceau parte Zhou Enlai si Deng Xiaoping, a jucat un rol important in formarea PCC si conducerea serviciilor sale de spionaj.
La sfarsitul anilor 1920, Zhou Enlai a creat o filiala speciala a Comitetului Central din Shanghai, Zhongyang Teke, si a plasat-o sub conducerea lui Kang Sheng, una dintre cele mai importante figuri din istoria spionajului PCC. Acesta a folosit Teke in lupta impotriva Kuomintangului lui Chiang Kai-shek, iar in anii 1930-1940, s-a alaturat lui Mao Zedong si Zhou Enlai pentru a infiinta „un stat comunist embrionar” in Yan’an.
Serviciile de informatii ale PCC l-au ajutat pe Mao sa preia puterea in octombrie 1949 si de atunci au servit interesele Chinei in Asia si alte parti ale lumii. In 1949 a fost infiintat Ministerul Securitatii Publice sau Gonganbu, instrumentul de represiune al lui Mao, utilizat in represiunile teribile ale Marelui Salt Inainte si Revolutiei Culturale.
Faligot arata ca serviciile de informatii din China au vizat Uniunea Sovietica dupa divizarea sino-sovietica si au ajutat la deschiderea drumului pentru imbunatatirea relatiilor cu SUA la sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970. Totusi, alianta China-SUA n-a supravietuit sfarsitului Razboiului Rece. Liderii chinezi s-au temut, pe buna dreptate, ca evenimentele din Europa de Est si URSS de la sfarsitul anilor 1980 s-ar putea raspandi in China. Protestele din Piata Tiananmen au fost reprimate brutal.