Sfântul Paisie de la Neamţ a cultivat în inima sa încă de la tinereţe multe virtuţi: credinţa, dragostea nefăţarnică pentru Dumnezeu şi pentru aproapele său, blândeţea, smerenia, nelăcomia pentru lucruri, chibzuinţa – devenind o pildă de bunătate şi dobândind de la Dumnezeu harul de a obloji rănile sufleteşti ale oamenilor prin înţeleptele sfaturi şi uriaşa sa putere de compătimire, iar mai apoi chiar darul facerii de minuni şi pe acela al vindecărilor.
Cuviosul Paisie a primit şi puterea să desluşească înţelesurile tainice ale scrierilor Sfinţilor Părinţi. Folosind metoda comparativă şi adăugând referinţe critice manuscriselor, stareţul a lăsat posterităţii traduceri net superioare acelora de dinaintea lui, atât prin frumuseţea limbii şi a stilului, cât şi prin caracterul lor riguros ştiinţific.
În scrierile care ne-au rămas de la el găsim o învăţătură duhovnicească importantă şi eficace pentru creştinul contemporan care, deşi supus permanent încercărilor inerente vieţii în societate, poate dobândi prin lupta cu sine cele zece virtuţi fără de care nimeni nu se poate mântui.