Si Noi Am Fost Acolo...la portile Cerului sau Slujitori ai Sfintelor Altare din vechile judete Olt si Romanati, in cele doua razboaie mondiale

"Dacă vreun soldat cade în marş [...]
cei dintâi care trebuie să alerge în ajutorul lui sunt medicul şi preotul"
în aceste puţine cuvinte se poate contura rolul preotului din tranşeele războaielor ― mângâierea celor răniţi sau muribunzi cu „doctoria” cea duhovnicească a sufletului. Astfel, preotul şi medicul sunt cele dintâi persoane care trebuie să alerge la căpătâiul celor căzuţi, pentru a le alina suferinţa, căci în momentele cele mai dificile se cuvine preotului să fie alături de cei aflaţi în nevoi.
Cartea părintelui Mihai Vînătoru de la Parohia Radomireşti ne oferă spre lectură însemnări preţioase, meticulos adunate, care reproduc, precum nişte culori, tabloul patriei noastre străbune înroşit prin jertfa înaintaşilor noştri care şi-au vărsat sângele pentru apărarea ei. Şi, în acest tablou, niciun detaliu nu este ascuns sub vreun con de umbră, ci iese la lumină prin osteneala sa. Sunt astfel evocate chipuri de părinţi şi slujitori ai sfintelor altare care au însoţit armata în cele mai cumplite războaie, mângâind şi alinând răniţii din tranşee, potrivit cuvântului care zice că "după luptă, cea dintâi grijă a preotului e căutarea şi mângâierea răniţilor", pentru că preotul este mai mult decât un doctor, e un părinte.
Autorul evocă, în prima parte a cărţii, chipurile preoţilor-eroi Ştefan Ionescu Cazacu şi Constantin N. Păunescu din comuna Radomireşti, precum şi chipul preotului Grigorie Enăchescu din Drăgăneşti, care au fost alături de soldaţi pe front şi care s-au remarcat prin curajul şi bărbăţia lor duhovnicească. Alături de aceştia, se regăsesc şi numele altor preoţi militari din tot cuprinsul vechilor judeţe Olt şi Romanaţi, care au luptat în timpul celor două războaie mondiale. Sunt incluse apoi scrisori de pe front şi sunt prezentate monumentele închinate eroilor din comună. Acestora le urmează interviurile realizate cu bătrânii veterani de război din aceeaşi comună, însemnătatea alegerii şi înmormântării Eroului Necunoscut şi un capitol dedicat serviciului religios în Armata Română azi.
Considerăm că acest demers constituie o mare realizare pentru părintele Mihai Vînătoru şi pentru urmaşii eroilor comunei Radomireşti, fiindcă eroii se pot cinsti prin coroane de flori ce se ofilesc, dar nu rămân nemuritori decât prin scrieri ale faptelor lor, pilde sfinte pentru memoria urmaşilor. Prin jertfa lor, ei şi-au scris numele pe monumentele de piatră, dar şi în ecteniile slujbelor Bisericii noastre şi, mai ales, în ceruri. Ei sunt, aşadar, deopotrivă eroi ai Patriei şi ai Bisericii noastre străbune.