Singuratatea stelelor

Plăpînde și gingașe, veșnic surâzătoare

Înflăcărați seninul bolților albastre

Neprihănite fete, candide fecioare

Preafericite suflete sihastre

Îmbelșugați a cerului lumină

Dați frumusețe lumii pământene

Izvor de pace sfântă și deplină

Ce tremură sfios clipind din gene

Atâta frumusețe de risipă!

Copilăroase stele, cin’ să vă-nțeleagă

Sunt copleșit de-atâta măreție

Dar pentru voi mi-e încă lumea dragă