Speranta

Eşti prins într-un vârtej care te aspiră şi te trage inexorabil în adâncimi. La început te revolţi, lupţi din toate puterile, baţi din mâini şi din picioare, dar cu timpul, forţele te părăsesc căci curentul care te împinge e imbatabil. Oboseala, dezgustul, dezamăgirea se instalează cu încetul şi te fac să renunţi, să nu te mai împotriveşti, să nu te mai răzvrăteşti şi te laşi târât acolo unde te duce el. O ploaie de nenorociri fără sfârşit se abat pe spinarea ta. Abia eşti capabil să-ţi menţii capul pe linia de plutire, pentru a nu te scufunda pentru totdeauna, într-un echilibru precar, în vârful picioarelor, datorită instinctului de conservare. (Ileana Goga Landi)