In Spiritul pendulator, autorul aduna, distribuindu-le pe trei capitole, eseuri si articole de etnologie si etnosofie in care isi continua preocuparile si observatiile legate de constante ale etnologiei romanesti si reorientari ale tinerilor etnologi romani in spiritul cercetarilor occidentale, continua preocuparile din Semioza si deictica semnului in cateva teme de la granita etnologiei lingvistice (cap. Verba dicendi), ca mai apoi (cap. Nefericirile gandului), in paisprezece eseuri, sa se lanseze in tot atatea probleme ale cugetarii de larga respiratie ideatica.
Metoda folosita de Iulian Chivu este analitica, critica si acribica, atribute tipice ale filosofiei heideggeriene care, ca si in cazul oricarei filosofii moderne a moralei, ofera raspunsuri concrete la vesnic actualele intrebari kantiene: "was soll ich tun?" (ce as putea sa fac? - privitor la aspectul etic), sau "was kann ich wissen? (ce pot sti cu adevarat? - aspectul gnoseologic).
Iulian Chivu trece prin aceasta remarcabila sinteza dincolo de limitele filosofiei/etnosofiei traditionale romanesti, pe care o imbogateste calitativ, propunandu-ne noi dimensiuni gnoseologice intr-o lucrare academica de rang european, pretentioasa, ambitioasa si excelent alcatuita, un fel de piatra de hotar daca vreti - careia i se cuvine cu siguranta o traducere la fel de exacta, secondata de o aparitie in una dintre limbile de circulatie universala.