Spre un teatru al formelor spirituale

Avem în cartea de față o monografie-sinteză, de pionierat în spațiul românesc, despre provocatorul (și controversatul) one-man-show care a fost, în domeniul antroposofic și spiritual, Rudolf Steiner. Cartea Eugeniei Sarvari pornește de la considerentul că, după Primul Război Mondial, s-au creat condițiile unei reevaluări spirituale a umanității, pentru a contracara criza și traumele produse de răstimpul belic consumat. Pe acest fundal, iau naștere mișcări care plusează pe redescoperirea suprasensibilului, între acestea găsindu-se și antroposofia asupra căreia se oprește, cu un monoclu ori lupă empatic fățișă, autoarea.
O trăsătură inedită a cărții de față este comparatismul profesat de Eugenia Sarvari: un comparatism atipic, „eretic”, aș spune (modelul este împrumutat de la Harold Bloom, Jorge Luis Borges, David Lodge și Ion Negoițescu), care face o legătura para-cronologică între antroposofia lui Steiner și oameni de teatru marcanți precum Antonin Artaud, Jerzy Grotowski, Peter Brook, Andrei Șerban. Eugenia Sarvari se mișcă suplu prin teoriile regizorale invocate, pe care le mulează inteligent pe concepția-matcă a lui Steiner. Fiecare regizor are parte de un studiu de caz prin intermediul căruia autoarea încearcă și izbutește să demonstreze o întoarcere la origini a teatrului, o păgânizare matricială a acestuia, în sens benefic, totalizator spiritual. Iar panoplia de portrete realizate alcătuiește un adevărat carnaval post-antroposofic. (Ruxandra Cesereanu)