Strigonia virala

De câte ori nu te duc pașii în locuri pe care parcă le-ai mai văzut cândva? Așa s-a întâmplat că, nu știu pe ce căi, evident misterioase, m-am trezit la Cairo, în Muzeul de Istorie. În forfota din muzeu, printre statui cu regine cu barbă și oameni cu cap de animale, printre sarcofage din granit roșu, pe care nici azi nu le putem tăia decât cu freza cu diamante! Foarte multe statui ale marelui Ramses al II-lea erau cu piciorul stâng înainte, ca și cum ar vrea să pășească. Tot admirând „bărbatul stelelor” simt o mușcătură puternică în ceafă – scot un urlet multiplicat de ecoul ce se strecura printre vestigiile misterioase. Întorc brusc capul și-l văd pe Anubis, care avea o față vinovată ce părea că nu vede, nu aude! Imediat s-a pornit alarma și m-am trezit înhățat de doi războinici voinici care mă acuzară de „profanare de morminte”.
Le explic că eu sunt victima, că am fost mușcat de ceafă de Anubis! „Te-ai mușcat singur de ceafă și acum dai vina pe Zeul Anubis!