Studii de literatura romana recenta. Volumul I

Fragment: " Aşadar, optzeciştii se îndreaptă către alteritate imaginându-şi că vor găsi răspunsuri la întrebări pe care nici nu îndrăznesc să şi le pună. Se tem uneori să descopere ce se află dincolo de ei, dar urmează totuşi fantasma celuilalt (Alexandru Vlad), menţin distanţa faţă de cel care aspiră la proximitate, iar apoi se simt vinovaţi (Mircea Nedelciu), realizează inevitabil că străinul le seamănă până la suprapunere totală (Ioan Lăcustă), îi înspăimântă diferenţele, până acolo încât numesc revelaţie „ce nimic nu insemnează" (Mircea Cărtărescu) sau se complac — platitudinea lor fiind responsabilă, desigur, de această stare — în false apropieri. Oricum ar fi, un lucru c clar: contrar neliniştii atât de percutante a unui poet, de această dată ieudul subiectivităţii (exaltate) are o ieşire prin care se poate ajunge la celălalt. "