Studiul spânzurării deschide interesului şi îndatoririlor, câmpul cel mai vast, perspectiva cea mai nelimitată. Suntem departe de a crede că asupra acestui subiect ştiinţa şi-a spus ultimul cuvânt sau a renunţat de a-l spune. Nu încape îndoială că se va găsi o dezlegare şi la aceasta. Destul că mintea omului produce astăzi lucruri care ieri erau încă pure fantezii. Ştiinţa intră într-o lume de viziuni şi imposibilul de astăzi mâine va fi realitate. Nenumăratele lucrări pe tema spânzurării nu constituie o dovadă că ea a fost pe deplin tratată şi prin urmare trebuie să renunţăm de a mai scrie. Căutând să judecăm aceste lucrări după valoarea lor, vom vedea că puţine rezistă, aşa încât în această privinţă am putea spune pe drept cuvânt că vechiul argument conform căruia o grămadă de grâu nu încetează de a fi grămadă când din ea se ia un bob nu mai pare a fi valabil căci, siliţi de a lua câte un bob, vine o vreme când grămada nu mai este grămadă.
Bucureşti, 1904 Dr. N. S. Minovici