Când Wim Aloserij avea 20 de ani, Al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare, iar Olanda, țara sa, era ocupată de germani. Chiar dacă erau înconjurați de drame, tinerii olandezi aveau planuri, încercând să trăiască o viață cât mai apropiată de normalitate. Wim muncea din greu ca să învețe meseria de măcelar, iar la sfârșit de săptămână se relaxa plimbându-se cu caiacul pe apele Amsterdamului.
Toate acestea s-au schimbat brusc în februarie 1943, când Wim a fost trimis în Germania, care ducea lipsă de muncitori. După ce timp de un an a lucrat pentru societatea de tramvaie din Braunschweig, tânărul olandez și-a părăsit fără aprobare postul și s-a întors la Amsterdam. Fiind considerat inamic al Reichului nazist, a fost nevoit să se ascundă. A fost descoperit, arestat și trimis în lagărele de concentrare din Germania, unde viața unui om nu valora nimic. Când a realizat gravitatea situației, Wim și-a fixat un singur obiectiv: să supraviețuiască, pentru a putea povesti, după război, ororile pe care le-a cunoscut în lagăr!
Supraviețuirea era o misiune aproape imposibilă. Cea mai mică slăbiciune omenească a unui deținut și cel mai nesemnificativ moft al unui gardian puteau aduce moartea. Cum a rămas în viață? De ce nu a fost zdrobit de violența criminală din cele trei lagăre în care a fost închis și cum a supraviețuit tragediei vasului Cap Arcona, care a fost scufundat de avioanele britanice?
Răspunsul îl veți afla din paginile acestei cărți, în care cruzimea, hazardul și absurdul sunt personajele principale.