Într-un roman pe cât de dur, pe atât de liric, cu un stil dens, introspectiv și critic, scriitoarea româno-canadiană Irina V. Boca oferă o perspectivă feminină profundă și provocatoare asupra exilului în Surghiun și Dame, carte recent lansată de Editura Moft.
Este cel de-al doilea roman publicat de la întoarcerea în țară (primul este „Zaria”), după ce autoarea a petrecut ea însăși 30 de ani în exil.
Îmbinând observația lucidă, rece, cu o sensibilitate copleșitoare, romanul Irinei Boca aduce în prim plan teme precum exilul – inclusiv cel interior, ca o consecință a celui dintâi – memoria, relațiile de cuplu și inadaptarea.
Dar romanul nu este doar o simplă evocare a experienței „surghiunului”, ci o poveste foarte senzorială născută din amintirile exilului.
Scriitoarea construiește un spațiu narativ în care exilul nu e doar trăit, ci simțit cu fiecare fibră – un loc unde memoria, tensiunea culturală și sentimentul de neapartenență devin realități palpabile. Imersiunea în atmosfera densă a romanului are un impact puternic asupra cititorilor.
Aceștia în primul rând simt și apoi înțeleg emoțiile asociate exilului: dezrădăcinare, depersonalizare și ceva mai mult decât inadaptare – mai exact, nu sentimentul de a nu-ți găsi locul, cât acela că, în unele țări, nu există un loc pentru emigranți.
Irina Boca a mai publicat, la Editura Nemira, volumul de eseuri „Occidentul Nevăzut” (2003) și romanul „Oraşul Alb” (Ideea Europeana, 2009). Acestea au fost urmate de o serie de articole în limba engleză și cărți de beletristică și filosofie politică publicate în Statele Unite: „Life Probe” (Black Rose Writing, US, 2012), „Meditations on the Human Condition in an Imperial Age”, (iuniverse, NY, 2012) și „Destiny: the Odds of You and I”, (iuniverse, NY, 2014). În 2024, la Editura Moft, scriitoarea româno-canadiană a publicat Zaria, un roman-elogiu al limbii române conceput în perioada exilului.