Vreau să spun că, atât în teatru, cât și în proză, am sentimentul că întreprind o explorare bâjbâind în beznă, într-o pădure întunecată. Habar n-am unde voi ajunge sau dacă am s-ajung undeva, scriu fără niciun plan. Sfârșitul vine de la sine: constatarea eșecului, ca în ultima mea piesă, Omul cu valize, ori reușita, atunci când sfârșitul poate părea un nou început. În realitate, caut o lume virginală, caut lumina paradiziacă a copilăriei, splendoarea zilei dintâi, splendoarea fără pată, univers intact care aștept să mi se-arate proaspăt, parcă abia născut. Ca și cum aș vrea să asist la evenimentul facerii lumii, ignorând decăderea ei, și caut acest eveniment în mine însumi, cu dorința, parcă, de-a restrăbate cursul Istoriei, sau îl caut în personajele mele, care sunt alți eu însumi ori care sunt aidoma altora ce-mi seamănă, fiind și ei, ca și mine, în mod conștient sau nu, în căutarea luminii absolute. Fiindcă n-au nicio indicație cu privire la drumul pe care-l au de parcurs, personajele mele rătăcesc în întuneric, absurd, incomprehensiune, angoasă. EUGÈNE IONESCO în Antidoturi
Eugène Ionesco s-a născut pe 26 noiembrie 1909, în Slatina. Când avea doi ani, părinții lui au părăsit România și s-a stabilit la Paris, unde trăia familia maternă. Întors în România după 1922, a învățat limba română și s-a înscris la Liceul Sf. Sava, unde, peste câțiva ani, a devenit profesor de limba franceză. A debutat ca poet în anul 1928, în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. În 1934, a publicat primul său volum de eseuri critice, Nu!, care, prin stilul acid și ireverențios, a devenit una dintre cele mai controversate publicații ale vremii. În 1950, a debutat ca dramaturg, cu piesa Cântăreața cheală, montată la Théâtre des Noctambules, în regia lui Nicholas Bataille, căreia i-au urmat Lecția, Scaunele și alte piese care au făcut din el marele dramaturg francez, alături de Samuel Beckett.
Descoperiri este singurul volum ilustrat cu desenele sale, tradus pentru prima oară în limba română. Dramaturg, prozator, eseist, critic literar, Eugène Ionesco a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură în 1964, alături de Jean-Paul Sartre. Pe 28 martie 1994, s-a stins din viață la Paris și a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse.