Un barbat porneste intr-o calatorie in sine, in incercarea de a-si reconstrui propria identitate. Rememoreaza bucati din copilarie, adolescenta si tinerete, se foloseste de experientele sale, cauta sa gaseasca un sens misterului care a fost viata tatalui, sa se impace cu geamanul sau interior, sa se elibereze de perioada serviciului militar sovietic, care l-a tinut captiv doi ani.
In Territoria se afla cea mai splendida si infioratoare confesiune contemporana a alienarii.
Crud, violent, Oleg Garaz ridica o cortina spre infernul care se poate dezlantui in noi si in celalalt.
„Trepidatie, incordare, paroxism. Un galop gafait, egocentric, facand din Oleg Garaz un «maniac» autoproclamat. Un narcisist amintind de Oscar Wilde, bine temperat insa de un sceptic pe masura. Un sceptic care aduna ca un papusar sofisticat spectatori la fel de sofisticati in jurul maniei sale infrigurate de a discursiviza totul.
Territoria nu este un roman. Territoria este o reprezentatie-drog, in care consumatorul se complace, din care pare ca nu mai poate si nici nu mai vrea sa iasa. Atentie, vizionarea integrala nu e recomandabila intr-o singura zi. Concentratia licorii e atat de mare incat sorbirea ei dintr-o inghititura ar putea «cauza»”.
Dora Pavel