Timisoara, mon amour

Dincolo de episoadele amuzante sau hazlii, de intamplarile neplacute, de „procesul“ si asasinarea lui Ceausescu, de avatarurile Televiziunii Romane, de ultimul congres al P.C.R., de prezenta pe platourile de filmare a agentilor ambigui sau dubli, cititorul, fie el avertizat sau naiv, ar putea sa-si puna intrebarea, o intrebare care-ti da fiori: dar daca delirul vesel, disperat si credibil cu moderatie al autorului nu este decat un palid reflex al realitatii? Edgar Reichmann, Le Monde