În 1931, la Paris, mi-am pus în gând să scriu o piesă de teatru care să se numească „Titanic Vals” şi a cărei acţiune să se petreacă în provincie, şi mai exact în Câmpulungul meu natal, fiindcă oriunde aş fi auzit „Titanic Vals” şi în orice stare sufletească m-aş fi aflat – melodia aceasta pentru mine însemna Câmpulungul, provincia cu oamenii ei buni şi răi, modeşti sau ridicoli, cu întâmplările ei vesele şi triste, cu dramele şi comediile ei, publice sau familiale, şi mai ales cu moravurile ei cuminţi, dar, din păcate, din ce în ce mai otrăvite de politică – cu cortegiile ei de farsori şi demagogi – şi de parvenitism, cu cohortele lui de imbecili, de venali şi de agramaţi.
Tocmai în 1932, după doi ani de gândire, am scris piesa – în câteva nopţi – şi am prezentat-o Teatrului Naţional, care a primit-o cu elogii şi a pus-o imediat în repetiţie.
Tudor Muşatescu