Tot atat de liber

Tot atit de liber este un volum de texte lirico-epice. Prima parte sub forma de jurnal. A doua parte, mimind obiectivarea, foloseste persoana a treia. In fapt, toate sint ipostaze ale unei alerte biologice si spirituale. Niste fise clinice ale unei sensibilitati violentate de o societate tot mai abuziva. Si, desigur, inchipuiri si prevestiri ale unui suflu de dincolo. Un umanism blind invaluie versurile si contraponderea cinica le puncteaza uneori.

„Libertatea despre care e vorba in acest volum este o libertate pe cale sa-si piarda obiectul; constiinta unui sfirsit iminent, pe de-o parte, si sentimentul unei zadarnicii cosmice, pe de alta parte, reprezinta starile de spirit dominante. Constantin Abaluta scrie aici capitole dintr-o Balada a mortii in care tragismul este anume atenuat de umilinta, dar in care gesturile marunte ameninta sa devina patetice pentru ca oricare dintre ele poate fi ultimul. Tot atit de liber e o carte simpla si emotionanta a unui poet care a tinut, inca de la inceputuri, sa fie autentic si a ramas astfel pina astazi, cind e indreptatit sa arunce asupra operei sale o privire increzatoare.” (Mircea Martin)

„Libertatea celui care nu mai are nimic de pierdut… Oare ce o intrece in intensitate? Poate melancolia aceluiasi om. Dar nu trebuie sa uitam nici ca efigia melancoliei, ingerul lui Durer, este un inger al exactitatii: marii artisti manieristi au fost distrusi de credinta lor intr-o perfectiune de neatins. In cartea lui Constantin Abaluta, bila neagra, atrabila, este imbracata in hainele strimte ale notatiei riguroase. Ce noteaza vocea aceasta a melancolicului? Ce inregistreaza ea? Miscarile unei lumi care devine pe zi ce trece mai mica, mai lipsita de importanta si mai indepartata.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)