Purtătoare de semne, de amprente succesive, troița devine un martor-palimpsest prin numărul de straturi suprapuse, șterse, traversând diferite contexte sociale, istorice și culturale.
Expresie a unui model cultural tradițional, troița este supusă unei dinamici care antrenează inovații de ordin formal și tehnic, reevaluări de semnificație și funcționale.
Din punct de vedere al unei dinamici formale, troița suferă, în perioada contemporană, un proces de simplificare și de modificare structurală, prin schimbarea materialului de construcție, fapt care exprimă alterări sau modificări de sens.