Muguri pe ramuri și -20% la cumpărăturile peste 200 lei, în perioada 14-16 martie, numai pe carturesti.ro.
Roman epistolar la o primă impresie de lectură, "Scrisorar" devine prilejul unei chestionări cu privire la scris și la viață. Și la raportul dintre cele două. Pe măsură ce romanul evoluează, scrisorile încetează să mai "corespundă", transformându-se numai într-un sublim pretext, pentru că scrisul – pe măsura ce e practicat – devine instrument de cunoaștere, atâta timp cât are capacitatea de a da formă, de a pune în cuvinte poveștile și lumea, care altfel s-ar destrăma fără să poata fi reținute în vreun fel. Nimic nou în viziunea aceasta – numai naturalețea cuceritoare a reflecțiilor și capacitatea de a vorbi direct despre lucruri care în multe alte context scriitoricești ar fi cu adevărate artificiale. Ceea ce părea a fi emfază la prima vedere nu e un defect, ci meritul de a vorbi despre lucrurile adesea trecute sub tăcere, tocmai din dificultatea de a găsi calea de acees către ele.
“Scrisorar” este o carte care nu numai ca se naste datorita povestii existente in ea, este si o carte care traieste prin scriitura insasi, iar cuvintele prind viata si palpita in mainile tale, trezindu-ti si ascutindu-ti simturile. “Scrisorar” este povestea iubirii, a timpului, a singuratatii, a razboiului si a mortii, dar, cel mai important, este povestea Sașei si a lui Volodia, a caror legatura si ale caror scrisori infrunta finitudinea si limitarile realitatii. Cei doi formeaza un cuplu ce-ar putea fi inclus in “Adam si Eva”, romanul lui Liviu Rebreanu, ale caror suflete injumatatite se vor cauta pana la regasire, indiferent unde va avea aceasta loc.
Scrisori… ce alcatuiesc o carte! Sasa si Volodia isi scriu pentru a suplini o lipsa, aceea de a nu fi unul langa celalalt, de a nu se avea unul pe altul in momentele frumoase sau in momentele dificile din viata… Razboiul ii desparte, pentru amandoi timpul trece la fel si totusi atat de diferit. Pentru unul moartea este insotitoare zilnica, pentru celalalt o prezenta subtila ce ii aminteste ca intalnirea se apropie. Volodia a ajuns cu mult timp in urma, Sasa e asteptata… “ in cartea existentei toate sunt scrise, desigur, numai o singura data. Dar prind din nou viata cand cineva reciteste o anume pagina, care a mai fost citita candva.”
Să fii scriitor înseamnă să nu fii nimic, îi scrie la un moment dat Volodia Saşei. Ce înseamnă să fii scriitor, domnule Șişkin? Dacă priveşti de la distanţă, a fi scriitor înseamnă să faci cuvinte, dar ele oricum sunt deja, mereu au fost. Dar, de fapt, scriitor este cel care îşi dă seama că nu poţi spune nimic prin cuvinte. De fapt nu există cuvinte prin care să poţi exprima ceva. Toate cuvintele s-au terminat demult. N-o să uit niciodată – am vrut pentru prima oară în viaţă să fac o declaraţie de dragoste unei fetiţe, am deschis gura şi mi-am dat seama că nu există în natură cuvinte care să poată exprima ceea ce simt eu. Tot ce e adevărat, important şi care ni se întâmplă e în afara cuvintelor. Cuvintele sunt trădătoare. Nu te poţi baza pe niciunul. Devii scriitor când începi să-ţi dai seama de deşertăciunea cuvintelor, să conştientizezi că e imposibil să redai prin cuvinte ceea ce trăieşte în afara cuvintelor. Tot ce este adevărat nu are nevoie de cuvinte. Încă de la şcoală am măzgălit deasupra tablei o lozincă din cabinetul de literatură – celebrele cuvinte ale lui Turgheniev despre „măreaţa şi puternica limbă rusă”. Dar începi să scrii şi toate cuvintele sunt moarte, nişte cadavre. Uite, aşa devii scriitor – când îţi dai seama de faptul că limba s-a terminat, aşa cum se termină pasta de dinţi în tub. Toate cărţile mele sunt despre faptul că nu poţi reda ceva prin cuvinte. Şi problema e, probabil, nu numai cu limba rusă, ci cu limba în general. Scriitor este cel care ia, fără să aleargă, acea limbă care i se dă, cea mai amărâtă şi mai jigărită, şi o face mare şi puternică. Aici nimeni nu te ajută. Toată viaţa te lupţi singur cu limba. (continuarea aici: http://blog.carturesti.ro/tot-ce-e-adevarat-important-si-care-ni-se-intampla-e-in-afara-cuvintelor-interviu-cu-mihail-siskin/)