Ultima iubire a preşedintelui este o carte a conjuncturilor, a nepotrivirilor, în care eroul, un personaj deloc deosebit, se transformă în special prin modelarea, manipularea celor din jur. Personajul încearcă să trăiască oarecum în afara istoriei, într-un prezent al său şi al relaţiilor interpersonale, dar, evident, istoria intră brutal în viaţa lui şi-i tot schimbă direcţia de mers. „Dacă dragoste nu e, nimic nu e“ poate fi considerat mottoul acestui roman consacrat unui bărbat aflat în căutarea iubirii adevărate care să-i complinească nevoia de familie şi de individ deplin responsabil faţă de soarta statului pe care întâmplător îl conduce.
Într-un interviu, Andrei Kurkov spunea: „Cea mai importantă regulă a mea este să scriu o poveste bună, nu să încerc să-mi explic propriile idei. Cu atât mai mult cu cât într-o poveste bună se va găsi mereu loc şi pentru nişte idei interesante.“ Într-adevăr, avem de-a face acum cu o poveste bună în care găsim multe idei interesante despre viaţa în Ucraina sovietică, despre viaţa tinerilor de atunci şi a adulţilor de astăzi, despre iubiri neîmplinite şi mereu aşteptate, precum şi despre o viaţă politică în umbra Rusiei, extrem de şocantă şi palpitantă. Antoaneta Olteanu
„Pentru cine caută perspective macabre, dar pline de înţelegere asupra lumii opace a politicii postsovietice, romanele lui Kurkov sunt probabil locul cel mai indicat de unde trebuie să pornească.“ International Herald Tribune