Poemele sale ar trebui, cred, citite în tandem cu universul său vizual. Un album cu ceea ce a însemnat parcursul de artist al lui Alexandru Constantin Butoi va urma în mod logic. (…) Chipurile imaginate de el, pe care le revăd şi care continuă să mă tulbure, sunt însă vesele şi sprinţare, doldora de întrebări şi de enigme, deci pline de viaţă. Ele sunt plăsmuite de Alexandru Constantin Butoi pentru un drum lung, cum este şi ARTA pe care a servit-o cu majuscule. – Matei Vişniec
Ea se oprea mereu
Cerșindu-şi ochiul
celor din jur
ea nu primea altceva
decât ecoul acelei
procesiuni continue
apoi îşi privea tăcută trupul,
undeva…
peste timp şi ruga
arborilor o scria în piele
ca un supus discipol
se înserase peste
aluviunile sângelui şi
ea se oprea şi nu se oprea