Volumul de față tratează participarea Regimentului 9 Vânători vreme de trei ani și două luni la luptele de pe frontul din Dobrogea (15 august – 6 noiembrie 1916); din Muntenia ( 16 noiembrie – 6 decembrie 1916), din Moldova, la Mărășești și Muncelu – Poienile Popii (iunie‑august 1917) și, apoi, din nord, din județele Botoșani și Dorohoi pentru protejarea populației civile și dezarmarea trupelor bolșevizate (decembrie 1917 – ianuarie 1918); paza pe Prut și, apoi, pe Nistru, în Basarabia (februarie‑decembrie 1918) și, în final, pe frontul din Transilvania și Ungaria (februarie‑octombrie 1919) împotriva trupelor ungare de stat, precum și ale lui Béla Kun.
Regimentul 9 Vânători a luptat, deci, pentru Întregirea României, sintagmă care, în viziunea noastră, acoperă mai bine realitatea istorică decât Întregirea Neamului Românesc întâlnită chiar și în titlul Jurnalului pe care l‑am editat, știut fiind că, chiar și după 1 decembrie 1918, mase compacte de români au rămas în afara fruntariilor țării.