Omul care-și trăiește rostul și misiunea sa în mod conștient este inconfundabil și impecabil. Strălucirea și dedicarea lui, împlinirea și posibilitățile pe care le generează creează un spațiu care umple inimile celor din jur. El magnetizează tot ce atinge.
Se poate spune despre acest tip de om că trăiește într-o realitate paralelă și că are acces la informații și inspirații rare.
Frumusețea umanității în sine și a fiecărei ființe umane este profund împletită cu abilitatea noastră de a ne descoperi misiunea și rostul nostru aici, pe Pământ.
Viața capătă plinătate, direcție, sens și curgere, imediat ce învățăm să ne dăm la o parte din propria noastră cale. Cea mai mare parte a provocărilor din viața unui om sunt auto induse, personale, apar doar în preajma acelei persoane și în cazuri extrem de rare sunt trăsături generale ale unui întreg grup.
Fiecare copil are nevoie să își măsoare puterile cu gravitația de câteva ori, până să accepte existența unei legi care se explică pe sine în mod practic, la nivel de realitate.
Cum fac oare copiii de înțeleg, învață și respectă legea gravitației fără a avea cunoștințe de fizică? Ei își ancorează intențiile în obiectivele dorite și apoi micșorează pas cu pas, întreg spațiul care se află la mijloc, între ei și visele lor. Copii își cresc, prin urmare, propriul spațiu, până acesta ajunge să includă ceea ce ei doresc.
Această strategie, la prima vedere, pare strict legată de distanțe. În fapt, ea este o sumă de mici salturi, fizice și spirituale, către acea destinație.
Indiferent de vârstă, procedăm în același fel. Creăm o intenție, în mod conștient sau inconștient, apoi urmărim realizarea ei, micșorând permanent spațiul, timpul și cunoștințele necesare până la îndeplinirea ei.
În acest fel se naște percepția împlinirii, sentimentul că ne apropiem de realizarea deplină a dorințelor noastre, ceea ce creează percepția unei apropieri și anticiparea unității cu posibilitățile pe care le trăim.
La naștere, cu toții sosim aici într-o bulă complet transparentă de inocență, curiozitate și noutate față de toate cele pământești. Pe măsură ce creștem și ne familiarizăm cu energia și mediul în care am ales să locuim, începem să pictăm pe interior această bulă a inocenței, cu semnificațiile și rosturile pe care le creăm despre lume.
Considerăm că un copil ajunge adult atunci când pictura este gata sau când are un coeficient de finisare suficient de mare încât acel om să se poată descurca pe cont propriu, pe baza propriilor sale experiențe.
Un lucru care se observă doar în lumini fine, este natura picturilor cu care fiecare dintre noi decorăm această bulă care ne însoțește pe tot parcursul vieții.
Fiecare desen, fiecare simbol, fiecare imagine sau semnificație pictată pe această sferă este o descriere a unei reguli de viață primite de la cei din jur. Ele sunt felurile în care am interpretat lumea în cursul momentelor de învățare. Este o fază foarte necesară, indispensabilă, a vieții unui om.
Acesta este manualul unui copil care învață să fie, să acționeze și să obțină rezultate în viața sa.