Vezi mai multeRomanul a fost ecranizat cu titlul Turks Fruit (Turkish Delight). Cel mai de succes film olandez din secolul XX, nominalizat la Oscar. Regizat de Paul Verhoeven, în 1973, cu Rutger Hauer și Monique van de Ven în rolurile principale.
Turks Fruit (1969) este un roman care, la vremea apariției, a șocat societatea olandeză. Bestseller internațional, a fost tradus în peste douăzeci de limbi și vândut în peste un milion de exemplare în întreaga lume. O capodoperă care a stârnit controverse prin scenele de sex explicite și tonul de o sinceritate explozivă.
Romanul descrie franc relația dintre un student la sculptură și Olga, Miss Talie-de-viespe, o roșcată senzuală, pe care o cunoaște când face autostopul. Atracția intensă nu este, însă, o garanție pentru fericirea eternă. Comportamentul protagonistului masculin este discutabil, plin de contradicții, oscilând între obsesie și tandrețe, iar cititorul se trezește prins într-un uragan de emoții. Șocul limbajului traduce vertijul simțurilor dintr-o asemenea relație pasională. A fost sau n-a fost dragoste? Răspunsul ni se impune de la sine când roller-coasterul se oprește și ajungem la ultima pagină.
De inspirație autobiografică, romanul reflectă personalitatea autorului, un nonconformist autentic, declarat împotriva ipocriziei, meschinăriei mic-burgheze și convențiilor de tot felul, un om cu o energie molipsitoare, care nu s-a sfiit să spună lucrurilor pe nume și care a refuzat toate premiile și distincțiile oferite. Jan Wolkers (1925-2007) este unul dintre clasicii literaturii olandeze postbelice, alături de Willem Frederik Hermans, Harry Mulisch și Gerard Reve. Sculptor renumit, a studiat la Paris, cu Zadkine: nu este de mirare că proza sa are un impact vizual puternic, cinematic. Iubitor de natură, împătimit al jazzului și mare admirator al lui Marylin Monroe, a crescut într-o familie protestantă reformată, cu un tată autoritar. Opera sa este marcată de fascinația pentru legătura dintre sexualitate și moarte.
La fel ca Henry Miller, Wolkers scrie cu un apetit extraordinar pentru viață, folosind o abordare plastică a senzualului. (The New York Times)
Sunt puține cărțile în care scenele erotice nu cad în ridicol. Turkish Delight, ecranizat de Paul Verhoeven în 1973, se numără printre acestea. (Le Figaro)