Vezi mai multeIl admir pe tanarul maestru [Krishnamurti]; il admir mai presus de orice; el pretuieste singur cat o armata de eroi. Intelegerea nemuritoare il inalta mai presus de putintele noastre.
Antoine Bourdelle
Volumul cuprinde urmatoarele scrieri: La picioarele Invatatorului, publicata sub pseudonimul Alcyone; Regatul Fericirii; Izvorul de Intelepciune; Cine aduce Adevarul; Prin ce autoritate; Cararea; Viata eliberata; Cuvantari rostite la Ommen.
Aceste scrieri de tinerete ale lui Krishnamurti arata exemplaritatea unui om care a urmat neabatut drumul sinuos, dificil si adesea penibil al ascensiunii spirituale, un om care s-a desavarsit prin propriile sale puteri.
Tendinta de a cerceta si a intelege a existat la el inca din primii ani ai copilariei. Gratie acestei inclinatii si refuzului de a nu accepta decat ceea ce poate fi inteles, el a evitat sa fie atras iremediabil in labirintul misticismului hindus si al metafizicii irationale. Aceeasi nevoie organica de a Intelege pozitiv si complet l-a condus pana la deplina realizare a adevarului, fiindca Intelegerea nu poate fi satisfacuta de un rezultat partial.
„Eu am fost multa vreme un razvratit - scrie el in Viata eliberata - nu am vrut sa primesc nimic drept adevar, pana cand nu am gasit eu insumi. Ideilor altora nu m-am Impotrivit niciodata; nu am voit sa primesc Insa autoritatea lor si teoria lor despre viata... Si cat timp nu am fost in aceasta stare de revolta, cat timp nu am fost nemultumit de toate lucrurile, de toate crezurile, de toate dogmele si de toate credintele, nu am fost in stare sa gasesc adevarul. Cat timp nu am fost in stare sa distrug aceste lucruri prin continue si sustinute eforturi de a Intelege ce se ascunde in spatele lor, nu am putut atinge Adevarul pe care-l cautam”.
Realizarea lui Krishnamurti s-a Infaptuit treptat si a fost rezultatul normal si firesc al eforturilor sale neIncetate. Au fost Incercari dificile cum singur marturiseste: „Cine s-a ratacit pe o noapte Intunecoasa si vede o lumina Indepartata, acela, cu picioarele Insangerate, printre mlastini, piedici si greutati de tot felul Isi croieste drumul spre acea lumina. Astfel am umblat si am luptat si eu spre acea lumina care este telul meu, care este telul omenirii Intregi".
In cele din urma, dupa un efort de 15 ani, Krishnamurti a izbutit sa ajunga la scopul suprem, fara a se instraina totusi de lume si de oameni – dimpotriva, il vedem Inca si mai apropiat, pentru ca el a refuzat sa se inchisteze Intr-o abstractiune, intr-un sistem filosofic uscat. Realizarea lui nu se datoreste unei cauze transcendente, unei revelatii speciale, nici unei influente miraculoase si tainice, ci propriei sale intelegeri. Nici nu este o reusita rezervata doar unor talente exceptionale. Tot in Viata eliberata el spune in acest sens: „Am hotarat sa gasesc prin mine insumi scopul vietii si l-am gasit fara ajutorul nimanui. Am patruns in acea mare a eliberarii si fericirii unde nu exista marginire, nici negare, fiindca este desavarsirea vietii.”