Viata Mea

Lev Troţki, apropiatul colaborator al lui Lenin, organizator al Marii Revoluţii din Octombrie şi conducător al Armatei Roşii în războiul civil, a scris autobiografia Viaţa mea în 1929, când îşi începuse viaţa nesigură în exilul la care fusese condamnat de regimul lui Stalin. Viziunea lui asupra mişcării comuniste - lupta clasei muncitoare definită de Marx şi de Lenin - fusese mereu una universală, în care solidaritatea proletară internaţională se ridica deasupra intereselor naţionale înguste. Autobiografia de faţă, prima operă scrisă de Troţki în exil, este fără îndoială una dintre cărţile de referinţă ale timpului nostru. Cu siguranţă că atunci când a început să scrie povestea vieţii sale şi-a dat seama cât de importantă putea fi o asemenea carte. Nu a considerat niciun moment că era vorba de memoriile unei cariere încheiate. Dimpotrivă, a tratat-o ca pe o parte integrantă a vieţii sale active, ca pe o modalitate prin care se putea uita în urmă la toate evenimentele la care participase pentru a le evalua în lumina propriei experienţe şi concepţii şi pentru a continua lupta plecând din acest punct.