Cum episodul referitor la condamnarea lui Simion de catre autoritatea ecleziastica retine doar acuza de cult pentru parintele spiritual, vom spune, odata cu J. Gouillard, ca "intreaga gandire a lui Simeon are la baza un principiu care explica extrema coerenta a operei lui si darzenia neclintita a conduitei sale: cel ce a fost botezat nu pune in valoare efectele botezului primit decat daca ajunge sa fie constient de prezenta Duhului Sfant in el, si sa vada lumina slavei lui Dumnezeu. Curatirea sufletului si practica ascultarii poruncilor sunt subsumate acestei harisme. Fara ea, ar insemna sa dam dovada de multa indrazneala pentru a invoca botezul sau a pretinde ca cineva poate lega sau dezlega, fie el preot sau episcop."
Aceasta pozitie a lui Simeon a ridicat ierarhia impotriva sa, din care cauza a fost intarziata si raspandirea gandirii sale pana in vremea lui Grigorie Sinaitul. La drept vorbind, conceptia lui nu este intrutotul noua: actualizarea botezului, constiinta supranaturalului, viziunile luminoase, caracterul haristmatic al jurisdictiei recunoscute calugarilor care nu sunt preoti etc., sunt tot atatea principii familiare unei parti a traditiei monahale.
Originalitatea lui Simeon poate fi explicata prin experienta sa intima si timpurie legata de unitatea si interdependenta aspectelor aratate mai sus. Cu aceste elemente el a construit un sistem nou si riguros care il situeaza in primul rand al misticilor bizantini.